Copiii și câinii

Copiii și câinii

Câinii și copiii pot deveni cei mai buni prieteni dacă adulții știu să gestioneze relația lor

De când lumea, copiii au iubit câinii, iar câinii au îngrijit și iubit la rândul lor copiii. Primii pași în domesticirea câinilor au fost făcuți prin apropierea puilor de câine cu puii de om. Un astfel de exemplu întâlnim în triburile Samoyede din Siberia (o populație nomadă care a migrat în regiunile Siberiei împreuna cu câinii lor Samoyed. Cuvântul Samoyede s-ar traduce “cel care trăiește prin el însuși”, iar această descriere se potrivește atât populației nomade cât și câinilor). Femelele de Samoyed erau aduse în Iglu ca să încălzească puiul de om.

Pentru ca relația aceasta minunată să se păstreze, cei mari trebuie, totuși, să “gestioneze” cu atenție parteneriatul, să impună, atât copilului cât și câinelui, repere ierarhice precum și regulile și limitele jocului și să vegheze la securitatea celor doi. Nu există o legătură mai frumoasă și mai trainică decât aceea ce se stabilește natural între un copil și un câine – o relație simbiotică în care cei doi împărtășesc aceleași moduri de comunicare – atitudini, gesturi, semnale – fără a avea nevoie de cuvinte, căci ei se află pe aceeași lungime de undă. Este unul dintre aspectele relației om-câine în care omul este principalul beneficiar, deoarece prietenia câinelui este una dintre cele mai benefice experiențe în dezvoltarea psihicului și sufletului puiului de om. Copilul învață de la câine să iubească și să comunice, chiar și să fie mai ordonat, învață ce înseamnă responsabilitatea și respectul față de viața altei ființe. Dar această relație privilegiată trebuie sa fie dirijată și moderată de către părinți. În nici un caz animalul nu trebuie sa devină sclavul capriciilor copilului care să aibă drepturi depline asupra câinelui. Micul om trebuie să învețe, înainte de toate, că și câinele este o ființă ce are drepturile ei, sensibilitatea și sentimentele ei care, toate, trebuie respectate.

Părinții trebuie să învețe copilul câteva reguli esențiale pentru bunăstarea acestuia și a câinelui. Printre ele amintim:
– Copilul nu va deranja niciodată un câine care doarme (mai ales dacă se află în culcușul lui) sau care mănâncă.
– Copilul nu va fi lăsat să sâcâie sau să smotocească brutal un câine.
– Învățați-vă copilul să nu se îndrepte niciodată spre un câine necunoscut sau să-l mângâie, mai ales dacă animalul se află dincolo de un gard.
-Educați câinele să rămână calm în prezența copiilor care se joacă sau țipă. Acest tip de comportament al copiilor este foarte incitant pentru un câine, mai ales dacă nu este corect socializat.
– Ca părinți nu “activați” gelozia câinelui dumneavoastră cocoloșindu-l sau alintându-l prea mult în prezența copiilor dumneavoastră. Animalul ar putea trage concluzia că se situează pe o poziție ierarhic superioară față de copiii familiei, ceea ce ar putea crea reacții de rivalitate sau de dominare din partea lui.
– În același timp, nu lăsați nici copiii să se comporte ca niște mici tirani cu câinele familiei.
– Nu uitați niciodată că, în ierarhia familiei, care din punctul de vedere al câinelui este haita din care face parte, părinții trebuie să se afle în vârful piramidei, urmând copiii (indiferent de vârsta lor), iar câinele ocupă ultima poziție.

Nu vă abandonați câinele dacă în viața dumneavoastră apare un copil, cu ajutorul vostru ei vor deveni cei mai buni prieteni. Un copil care crește alături de un câine va deveni un adult responsabil și capabil de iubire necondiționată.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *